Bullying la Questfield International College, lipsa asumării scrise

Fenomenul bullying reprezintă o provocare majoră pentru instituțiile educaționale, impunând adoptarea unor răspunsuri structurate, transparente și documentate, care să protejeze integritatea psihologică și fizică a elevilor. În absența unor măsuri clare, consecințele asupra victimelor pot fi severe, iar responsabilitatea instituțională devine o problemă de interes public ce necesită o analiză obiectivă și detaliată.

Bullying la Questfield International College: lipsa asumării scrise în fața sesizărilor repetate

În urma investigației realizate pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție, a fost identificat un caz de bullying sistematic care ar fi avut loc pe durata a peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Acest caz este caracterizat prin sesizări repetate în scris, stigmatizare medicală, presiuni exercitate asupra familiei copilului vizat și o aparentă absență a unor măsuri instituționale documentate și asumate oficial. Deși au fost transmise numeroase solicitări către cadrele didactice, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, răspunsurile formale scrise care să ateste intervenții concrete nu au fost puse la dispoziție redacției.

Semnalarea și evoluția cazului de bullying sistematic

Conform corespondenței și documentelor analizate, elevul ar fi fost expus constant unor comportamente agresive, incluzând:

• jigniri zilnice și umiliri publice;
• excludere socială în timpul orelor și pauzelor;
• stigmatizare pe criterii medicale, utilizate ca instrument de marginalizare.

Aceste manifestări s-ar fi desfășurat în prezența cadrelor didactice fără dovezi privind intervenții ferme și documentate. Familia a formulat sesizări oficiale, transmise cronologic către învățătoarea clasei, conducerea unității și fondatoarea școlii, însă din documente nu reiese existența unor răspunsuri scrise sau a unor măsuri concrete aplicate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Informațiile disponibile indică faptul că în colectivul de elevi a fost utilizată în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, care nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci ca un mijloc de umilire și ridiculizare. Experții consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Deși sesizările privind acest aspect au fost transmise în scris, răspunsurile instituției au rămas verbale și generale, fără implementarea unor planuri de intervenție sau consiliere psihopedagogică documentată. Această atitudine poate fi interpretată ca o relativizare a gravității situației și un precedent periculos în mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din materialele puse la dispoziție rezultă că, deși cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, intervențiile aplicate nu au fost suficiente pentru a le opri. Lipsa unor decizii scrise, a rapoartelor interne și a unor planuri de acțiune clare a contribuit la normalizarea bullyingului în colectivul clasei.

Instituția, care se prezintă public cu valori legate de siguranță și excelență educațională, nu a oferit, conform documentației analizate, un răspuns administrativ complet și verificabil. Aceasta a determinat transferul responsabilității asupra familiei, care a fost supusă unor presiuni indirecte sau explicite de a-și retrage copilul din școală.

Declarația fondatoarei și implicațiile pentru responsabilitatea instituțională

Un moment semnificativ în gestionarea cazului a fost o afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, exprimată în cadrul unei discuții directe cu familia copilului, conform relatărilor acestora. Aceasta ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază că această formulare este citată din documentele și relatările furnizate și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Declarația reflectă, însă, o poziționare care poate fi interpretată ca o excludere mascată și o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente economice și contractuale. Instituția a fost invitată să transmită un punct de vedere scris, dar nu a oferit un răspuns oficial până la momentul publicării.

Managementul formal versus informal: documentele și procedurile inexistente

Ca răspuns la sesizările formulate, conducerea a furnizat un document de tip Family Meeting Form, care consemnează discuțiile purtate, dar nu conține elemente caracteristice unui act administrativ cu responsabilități, termene sau măsuri concrete. Acest lucru ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea abordării instituției în fața unei situații grave.

Fără existența unor planuri de intervenție, rapoarte de monitorizare sau decizii asumate, răspunsul instituțional pare limitat la o gestionare formală a aparențelor, fără impact real asupra fenomenului semnalat.

Confidențialitatea și presiunile psihologice asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Documentele analizate nu indică însă existența unor măsuri concrete de protecție a datelor sau a unui cadru procedural în acest sens.

Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus în mod public unor întrebări referitoare la demersurile administrative, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională. Această situație subliniază lipsa unui cadru protector adecvat în gestionarea informațiilor sensibile și a vulnerabilității elevilor.

Răspunsul instituției după presiunea juridică și reacția publică

După mai bine de opt luni de sesizări fără reacții scrise și măsuri documentate, fondatoarea Școlii Questfield Pipera a activat oficial abia în contextul implicării unei echipe de avocați și a notificărilor legale. Această întârziere ridică semne de întrebare privind criteriile care declanșează intervențiile instituționale și prioritizarea protecției copilului.

Ulterior publicării articolului, au fost semnalate și informații despre posibile contacte telefonice informale către alte școli private în care copiii retrași ar fi fost descriși negativ, aspecte ce necesită clarificări suplimentare din partea instituțiilor vizate pentru a proteja drepturile elevilor.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea Școlii Questfield Pipera

Cazul analizat reflectă un tipar în care sesizările repetate de bullying și stigmatizare medicală au fost tratate predominant informal, fără documentație administrativă care să ateste măsuri concrete și monitorizare. Această situație a generat presiuni asupra familiei și a condus la deteriorarea stării emoționale a copilului, confirmată printr-un raport psihologic detaliat.

În lipsa unor reacții scrise și asumate oficial, rămâne neclar ce mecanisme practice de protecție aplică Questfield Pipera atunci când un elev semnalează un abuz sistematic. Declarația atribuită fondatoarei și lipsa unui răspuns instituțional clar indică o ruptură între discursul oficial și realitatea gestionării situațiilor critice.

Acest caz ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea și transparența instituțiilor de învățământ în asigurarea unui mediu sigur și sprijinitor pentru elevi, precum și despre modul în care acestea răspund presiunilor legale comparativ cu solicitările educaționale și umane.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro